CorinaIftimie: Muffins, cupcakes și.....brioșe :) ...

CorinaIftimie: Muffins, cupcakes și.....brioșe :)


             ...: Muffins, cupcakes și.....brioșe :)                   Din când în când îmi intră câte ceva în cap și până nu obțin ce-mi doresc, nu ...

Muffins, cupcakes și.....brioșe :)

                  Din când în când îmi intră câte ceva în cap și până nu obțin ce-mi doresc, nu mă las. Așa m-a apucat și patima brioșelor, un desert nu foarte des întâlnit la noi, dar care poate fi ușor adaptat în funcție de preferințe și de ceea ce ai prin bucătărie. 

Fiind perioada postului, m-am preocupat de rețetele de cupcakes fără lactate, unt și ouă. Astfel, am găsit una foarte bună, la Laura Adamache (unde mereu găsești lucruri interesante) și una care, cred eu necesită ceva modificări. 

Rețeta de la Laura Adamache sună așa:

Muffins cu vanilie și cacao

• 250 ml apă (minerală am pus eu)/lapte de soia
• 3 linguri de ulei
• 250 gr făină 
• 160 gr zahăr (eu am pus un pic mai puțin)
• esență de vanilie (eu am pus de migdale)
• 2 lingurițe de praf de copt
• 1 lingură de cacao
• ciocolată amară 

Astfel, într-un vas, se cerne făina amestecată cu praful de copt, și se adauga zahărul. Eu cam în toate deserturile pun și un strop de sare, chiar dacă nu prevede rețeta așa ceva. În alt vas se amestecă uleiul, apa (eu am pus suc de portocale chiar) și esența de vanilie, după care se încorporează făina. Nu amestecăm mult. Nici nu este nevoie dacă lucrăm cu atenție. Se împarte compoziția în două și în într-o porție se pune cacao. Eu am ales să pun cacao în doar un sfert de compoziție. Se pune apoi aluatul în formele gata pregătite. De hârtiile mele s-au cam prins inițial, dar la a doua încercare le-am uns cu foarte puțin ulei. Compoziția cu cacao am pus o deasupra. Am umplut formele pe trei sferturi. 

Am decorat muffins urile cu ciocolata amară topită. 

Nu am făcut poze, dar recomand această rețetă! Cresc frumos, nu se lasă și sunt delicioase. 

Weekend duuuulce....

               Am trăit vremuri în care mâncatul era o pierdere de timp, iar gătitul un dezastru și mai mare. Am ajuns astăzi, spre marea mea mirare, eu, care mă mulțumeam cu iaurt și câte ceva uscături de prin pungi, să fiu interesată și pasionată de domeniul gastronomic. Curios! Practic, nici nu prea aveam încotro. La noi în casă se gătește zilnic, pentru că nimeni nu acceptă mâncarea reîncălzită. Nici măcar al meu băiețel de un an și un pic. La început am cam strâmbat din nas, dar m-am obișnuit cu timpul. 

Mai mult decât atât, îmi place diversitatea și cred că la mâncare nu contează doar gustul, ci și aspectul. La aspect și așezare artistică în farfurie mai am muuult de lucru. Și....nu doar....

Pe principiul Cât trăiește, omul învață, am descoperit un blog fantastic zilele trecute, cu dulciuri și mâncăruri pe care parcă nu-ți vine să le mănânci, ci doar să le pui în vitrină și să le admiri. 

Am probat și eu o rețetă: fursecuri zebră, de post. Gustul a fost bun, iar aspectul de milioane!

Mă gândesc ca data viitoare să le pun altă esență, pentru a le schimba oarecum gustul. 

Poza de mai sus redă o imagine din timpul întinderii foii.

Iar aici este rezultatul!

Cred că efectul de zebră a fost ușor afectat de faptul că nu am avut decât astfel de forme....dar ...sunt la început! Și, mai mult decât atât, învăț din propriile greșeli. 

Pateuri de post cu ciuperci

           Dat fiind faptul că am intrat iar în post, întorc iar netul pe dos în căutare de rețete cât mai variate. 

Am pregătit săptămâna aceasta pateuri de post cu ciuperci și cum prefer să fac aluaturile în casă, ca să știu ce pun în ele, am căutat rețete diverse. Citind mai multe, am găsit o variantă optimă, care nu ne mănâncă nici tot timpul și nici nu cere așa multă margarină. Mai mult decât atât, rezultatul este unul fantastic. 

Nu arată ele chiar bine...nici fotograful nu se poate numi chiar profesionist, dar gustul pateurilor a fost chiar bun. 

Așadar, deși am văzut comentarii contra destule, am preparat un aluat fraged dintr-un amestesc de aluat cu drojdie, dospit, și o compoziție din margarină și făina. 

Aluatul dospit l-am făcut din: 

500 gr făină

1 linguriță sare

1 linguriță zahăr

drojdie- eu folosesc proaspătă -10 gr am pus

Se mai folosește apă și vreo două linguri de ulei, pentru frământat. 

Am obținut așa ceva: 

Separat am amestecat 70 gr făină cu 120 gr margarină. 

Aluatul dospit l-am întins apoi pe un blat, dându-i o formă rotundă, peste care am pus și amestecul de făină și margarină. După ce am întins bine, am tăiat aluatul, având grijă ca mijlocul să rămână intreg. Seamănă aluatul în această etapă cu o floare. Am împăturit petatele, obținând o bilă de aluat. Am repetat procesul și l-am lăsat apoi să se odihnească un pic, după care m-am dat la treabă!

Ultimele creații

De Crăciunul trecut am făcut un tort ce mi s-a interesant. Blat de ciocolată, ganache și mousse de zmeură. L-am repetat și de ziua băiatului meu și l-am adaptat oarecum și de data aceasta. Am păstrat blatul, crema ganache, iar mousse-ul l-am înlocuit cu tentativa mea de cremă pasticcera. 

Pentru blat:

200 gr ciocolată amăruie (de bună calitate)

4 ouă 

50 gr unt

50 ml ulei

50 ml smântână pentru frișcă 

200gr făină 

100 gr zahăr 

esență de rom

o linguriță praf de copt

Pun într-un vas ciocolata mărunțită, peste care adaug uleiul, untul și smântâna. Pun apoi vasul la foc mic sau la baie de aburi și amestesc fărăăăăă oprire până se omogenizează compoziția, după care las la răcit crema astfel obținută. Odată ce s-a răcit, îi adaug gălbenușurile, pe rând, făina și praful de copt, cernute. Amestesc rapid și după ce s-a omogenizat, pun și esența de rom. Peste compoziția astfel obținută pun albușurile bătute spumă cu un praf de sare și cu zahărul despre care pomeneam mai sus. 

Albușurile se adaugă în compoziția anterioară în reprize, cu o spatulă, cu mișcări de jos în sus. 

Eu am copt blaturile într-un inel de 20 cm, pe rând. 

TORT EGIPTEAN 

...sau ce-a ieșit din relaxarea mea de sâmbătă seara. 

Am făcut în felul următor:

La blat: le-am copt pe toate trei pe rând, într-o formă de 24, dar cred că data viitoare le fac mai mici

Pe fiecare l-am făcut din:

- 2 albușuri

- 2 linguri de zahăr

- 1 lingură și jumătate de făină 

- 50 gr de nuci (nu le-am măcinat foarte bine, pentru că îmi place să găsesc bucăți mai tari prin creme)

Albușurile le-am bătut spumă cu un praf de sare și am adăugat zahărul, amestecând până nu se mai simt cristalele. Am încorporat la final făina (am citit că se poate înlocui și cu amidon) și nucile. 

Le-am copt pe fundul unei tăvi detașabile, pe care am pus hârtie de copt. 

Crema:

- 6 gălbenușuri

- 2 linguri de făină 

- 6 linguri de zahăr

- 340 ml de lapte 

- 180 gr de unt 

- esență de vanilie 

Prima cremă am făcut-o din cele șase gălbenușuri rămase de  la blat, pe care le-am amestecat cu 2 linguri de făină, 6 de zahăr și 340 ml de lapte. Le-am pus pe toate trei împreună într-o crăticioară la foc foarte ușor. Crema trebuie amestecată din când în când, apoi, când începe să se îngroașe, tot timpul. Am ținut-o pe foc nu mai mult de 6-7 minute. Fiind o cremă cu făină, este nevoie de multă atenție să nu se formeze cocoloașe. Odată fiartă, am dat-o la răcit și i-am adăugat și esența de vanilie, fără să uit să o acopăr pentru a nu forma pojghița aceea, cum se întâmplă și la budincă. 

Între timp, am bătut untul spumă (mulți blamează untul românesc, dar cel folosit de mine nu lasă apă niciodată și îmi face cremele foarte bune ) și l-am adăugat în cremă, după ce ea s-a răcit. Se încorporează câte 3-3 linguri de unt și se mixează crema astfel obținută (eu folosesc această cremă și la prăjitura vieneză). 

A doua cremă e și mai simplă:

- 200 ml smântână pentru frișcă

- 100 gr nucă 

- 180 gr zahăr caramelizat 

Am mixat smântâna pentru a se obține frișca și am dat-o la rece (eu am pus și puțină gelatină), apoi am caramelizat cele 180 gr de zahăr. Caramelul obținut l-am pus la răcit pe o foaie de hârtie de copt, unsă ușor cu unt. După ce s-a răcit, mi-am exprimat toată furia față de el și nu m-am lăsat până nu l-am mărunți cu sucitorul. Am pus zahărul și nucile peste frișcă și asta a fost tot!

La asamblat e și mai simplă treaba. Peste fiecare blat am pus din crema de vanilie, având grijă să las câteva linguri și pentru decor, după care am așezat și un rând format din a doua cremă, alt blat și tot așa. Și deasupra tortului se pun cele două straturi de cremă. Data viitoare fac poze și etapelor, că parcă e mai ușor decât să explici. 

Am ornat pe margini cu restul de cremă de vanilie si am aruncat și niște nucă. 

Nouă ne-a plăcut! 

Amintiri 

Iată primul tort făcut de Paști, după ce m-am măritat...Am dat zilele astea peste poză. 

Și iată și tortul de la nuntă

Nu am postat întâmplător aceste imagini. Cochetez în ultima vreme cu deserturile tot mai mult și tare aș vrea să le pun și eu alor mei pe masă torturi din acelea spectaculoase. Om vedea, sunt încă la capitolul studiului. 

Ultimele incercari culinare

Pizza cu salam si kaizer (cu ce am găsit la momentul acela prin frigider)

Blatul este subțire, după cum se poate vedea cu ochiul liber :), și are, pe lângă făină albă, făină neagră

Pizza cu piept de pui, în varianta pentru copii

Friptura de porc în aluat

CODRULE, CODRUȚULE...

           

          Mult a mai trecut de la ultimele vorbe și totuși parcă a fost ieri. Timpul zboară, nu glumă! Și parcă m-aș mai fi aplecat asupra laptopului, dar, ce să vezi, m-a luat valul cu florile, cu grădina de care vorbeam încă din iarnă. Asta cu îngrijitul și mai ales cu adunatul de cât mai multe flori chiar îți ocupă timpul. Este foarte plăcut însă să vezi cum, datorită atenției oferite, plantele înfloresc, sunt sănătoase, bucuroase. 

Fiecare floare are personalitate ei, cerințele ei. Una vrea la soare, alta se simte ofensată dacă razele astrului solar o ating și se face maro de supărare...și tot așa. Au însă o putere enormă de regenerare și ne arată în fiecare secundă câte minuni ni s-au oferit nouă, oamenilor. Eu cred că cei care nu iubesc florile, copiii și animalele sunt oameni răi. Într-o simplă plantă stă o întreagă inginerie. Ca și oamenii, și florile au nevoie de dragoste, de atenție sporită. Nu le place să fie ignorate, uitate undeva pe un pervaz. 

Deși cândva îmi plăceau enorm, mă declar complet incapabilă când vine vorba de îngrijirea cactușilor. Mi-am luat și lithopși și altele de felul acesta, dar nu sunt de mine, m-am convins!!!!! În schimb am o multitudine (cam un sfert din câte mi-aș dori) de plăntuțe ce m-au bucurat cu florile sau cu frunzișul lor bogat. M-au fascinat în special Thunbergia, Nicotiana, lavanda, Dichondra argentea. Pe primele două le-am obținut din semințe, cresc foarte ușor și relativ repede și nu dau bătăi de cap. Lavanda și Dichondra le-am cumpărat. După ce am răscolit tot netul după frumoasa din urmă, am găsit-o la o zvărlitură de băț, în piață și, mi-am zis puternic și răspicat: Vezi că e bine să ai răbdare??!

Dichondra argentea

To be continued...

E sâmbătă

        Este sâmbătă, deci am mai mult timp pentru bucătărit. Uitându-mă prin frigider după posibile ingrediente pentru un eventual fel de mâncare, am găsit o pungă de râșcovi, așa cum le spunem noi în această zonă. Sunt foarte gustoși alături de brânză, dar merg și cu ceapă călită. Usturoiul a neutralizat cu succes gustul de ciuperci conservate și a ieșit o mâncare gustoasă, cred eu. 

Și, la desert, sfințișorii!!!!

Vine sau nu vine?

        

    Parcă nu mai am răbdare, m-am săturat de frig, de zăpadă! Am așteptat luna martie tare mult, ca pe evadare din iarna asta interminabilă. Am și început lucrările agricole de interior, pentru că astfel mă simt mai aproape de vară, de căldură. Ne-am propus anul acesta să ne încropim un solar mic, așadar voi experimenta, pentru că sunt la început. Nu am experiență, dar am voință și dorința de a face lucrurile cât mai bine. Grădinăritul mă relaxează și îmi oferă și satisfacția muncii. Altceva este când pui pe masă ardei îngrijiți de tine decât dacă vii cu ei cumpărați de la piață. Mulți nu mă înțeleg, dar, na, fiecare cu păsărelele lui. Iar eu am un stol! 

Răsaduri de ardei și roșii

Roșiile au încolțit, ardeii sunt mai înceți, din câte știu. Nu e nimic, am destulă răbdare. Îi aștept. 

Begonia tuberhybrida. În plin proces de încolțire

Și bulbii de begonii curgătoare comandați de pe Tulipshop au ajuns și s-au așezat la locul lor. Am mari pretenții de la ei. 

Coriandru

Săracul, tânjește după lumină de vară, e firav. Vecinul lui, usturoiul de frunze, este și el la fel de dornic. 

Trandafirii asiatici pitici, cala, toate s-au pregătit să crească, să înflorească. Toți așteptăm vara!!!!

Marea provocare

                  Mâncarea de post mi se pare o mare provocare, mai ales când vrei sa eviți cantitățile mari de ulei, prăjelile, sosurile grele și altele de felul acesta. 

Este însă plin internetul de rețete, le găsim și în reviste, mai știm și noi unele sau chiar inventăm, așa că ne descurcăm onorabil până la urmă. 

Încercând să îmbin pasiunea pentru brocoli și conopidă cu pofta de un borș acru, autentic moldovenesc, am încropit un borș de legume, servit cu chifle la aburi, de data aceasta din făină neagră. 

Borșul l-am început înmuind puțin ceapa în puțin ulei, câteva picături de apă și sare (metodă personală, ca să nu adun multe calorii de la început), peste care am adăugat morcov, țelină, pătrunjel rădăcină, păstârnac. Le-am fiert, apoi spre final am adăugat legumele- vedetă. Am acrit cu borș de putină, adus direct din beci, acru și rece. Leușteanul de la final a dat mâncării aromă de primăvară. Poftă bună!

Sufleu de broccoli

     Tot am zis că voi studia cum se comportă acest termen în limba noastră, dar nu am mai apucat, așa că îi voi spune sufleu deocamdată, deși îmi pare că sună ciudat. La ceas de seară și fiindcă nu mai putem găti carne, m-am gândit la broccoli, care mie îmi place extrem de mult și l-aș mânca în multe feluri gătit. Mai exact la un sufleu de broccoli, ca să țină și de foame după o zi obositoare. 

Legumele le-am preparat la aburi. Separat am bătut 3 ouă cu 200 ml smântână de gătit (asta aveam prin frigider) și muuuultă brânzică! Am condimentat amestecul cu sare și piper, am pus broccoliul într-un vas, am turnat deasupra compoziția și apoi am mai pus niște brânză, pentru aspect, dar și pentru gust. Toată treaba asta a stat la cuptor cam 20 de minute și apoi ne-am apucat de mâncat! Iată ce a mai rămas, că nu am apucat să fac poze înainte. 

Un strop de cafea

      Nu știu alții cum sunt, dar eu ador cafeaua. Tocmai de aceea printre aparatele mele din bucatarie se numără și un espressor, care îmi e tare drag. Din dragoste pentru cafea m-am gândit să prepar o înghețată, la care am asortat un sos...surprinzător, tot cu cafea! Înghețata a fost tare ușor de preparat, pentru că treaba cea mai importantă a făcut-o aparatul. 

Iată rezultatul!

Gătitul la aburi

        Din dorința de diversitate, dar și pentru că vreau să ofer familiei ce e mai bun, am studiat terenul și mi-am achiziționat o oală de gătit la aburi (aparate electrice am o grămadă și voiam să mai schimb). Prima rețetă pe care am pus-o în aplicație a fost cea de chifle. Pot spune că sunt mulțumită, ne-au plăcut. Cel mai bun lucru este faptul că se prepară rapid; este nevoie însă de timp pentru pregătirea aluatului. Cert e că efortul a meritat, iar oala își face treaba. Le-am pozat proaspăt scoase din aburi și dacă ne uităm pe podele, putem observa că sunt și extrem de studioasă!

Primăvara? Ne-o facem!

                   Și ce dacă afară ninge abundent, iar vântul aspru și rece îți înroșește nasul? Aproape că nu îmi vine să ies din casă. Mie îmi place primăvara, nicidecum perioada asta rece!

 Primăvara ne-o facem, în suflet, în casă, peste tot. Nu trebuie să o așteptăm, că se poate întâmpla să nu o simțim, să nu avem timp de ea. Primăvara (repetițiile sunt intenționate, căzând conștient în veșnicul păcat al elevilor mei) este de fapt o stare de spirit, nu doar un anotimp. Așa am simțit mereu, că martie aduce cu el puterea de a-mi face planuri mai îndrăznețe, dar și speranța că le pot realiza. 

Și dacă vorbesc despre lumină, fericire, puritate, neapărat mă gândesc la flori, la gingășia lor, la frumusețea lor inefabilă, la capacitatea lor de a-ți face ziua și viața mai frumoasă.  

Iată stropul de primăvară din casa mea! 

Un pic de ciocolată

            Hello again! După o repriză îngrozitoare de dureri dentare, m-a apucat pofta de dulce homemade și am încercat sufleul de ciocolată, celebrul sufleu de ciocolată. Am ales rețeta cea mai simplă, ca să mai elimin din stres. 

            Știu că nu este perfect, dar promit să insist! La gust a fost destul de bun, cu o textură fină. Singura mea problemă e cea a cuptorului, pentru că lucrez la unul de aragaz, care arde tot ce prinde în cale și sunt mai greu de controlat temperatura și, implicit, coacerea. Un termometru cred că ar fi potrivit, dar încă nu m-am documentat pe această temă. 

                                                                 

     

Momentul de relaxare

   Astăzi era zi de vacanță, dar de fapt am mers la serviciu pentru două ședințe- bun început de săptămână! A fost încă o ocazie de a vedea cât de stresați suntem cu toții, cât de grăbiți, cât de agitați. Parcă în 2008, 2009, 2010, adică în primii mei ani de învățământ timpul avea mai multă răbdare cu noi. Păcat! Lucrurile s-au schimbat, și nu în bine. Mă abat însă de la subiectul de la care pornisem. 

Ideea era că după o zi obositoare de muncă, eu propun așa ceva... 

Un cappuccino și o carte bună...fie ea și la relectură

De când visez să pot bea cappuccino la mine acasă! 

    Grădina din vis 

     Cine nu iubește florile? Cine nu a dăruit niciodată o floare? 

Toți le apreciază, într-o măsură mai mare sau mai mică, iar eu le ador! Fiind al doilea an al meu în care trebuie să mă ocup de propria grădină, deja încep să am emoții. Vreau să arate anul acesta cât mai bine și am învățat din experiența anului trecut. Mi-am achziționat semințe (nu tot ce voiam, încă) de pe un site pe care l-am descoperit acum- http://www.anthesis.ro/. Mi-au răspuns prompt la email, au fost amabili și sper că voi fi mulțumită și de produse. 

Vreau să îmi organizez o grădină cu gazon și flori, în fața casei, o gradină cu ierburi aromatice în bucătărie și o grădină cu tot felul de legume. Este foarte ușor să gătești cu ce ai pe lângă casă, dacă te străduiești un pic. Ideea este că nu îmi propun să trăiesc o mie de ani și nici nu sunt obsedată de fuga de E-uri, ci, pur și simplu, îmi place să mă gospodăresc. Ador grădinăritul, florile! Mă relaxează, mă ajută să merg mai departe. 

La atâtea planuri, musai trebuie mult studiu și organizare din belșug. Caut idei inedite, proiecte originale pe care să le adaptez și astăzi am găsit așa ceva pe: http://www.plux.ro/ghivece-de-flori-mici-planete-verzi/. E tare simpatic ariciul, dar nu stiu încă ce plante s-ar preta. Cred că ar  arăta bine micul arici în micuța mea grădină cu gazon, magnolii și gazania superbe. Anul acesta îmi propun să am o grădină de vis!

Produsele mele de make up

           Adun de câțiva ani (mulțișori) produse cosmetice, mânată și eu, ca și alte femei, de dorința de a arăta mai bine, de a retușa pe ici, pe colo, în punctele esențiale. Nu că nu am fi frumoase de la natură, dar sunt momente în care ne dorim să strălucim ( modestia e la ea acasă în această frază). 

Cred că în acest moment pot formula câteva concluzii privind produsele de care eu am nevoie. În alegerea și folosirea lor, mă axez pe câteva reguli:

1. Nu există produse bune și rele, ci doar produse care mi se potrivesc și care nu sunt făcute pentru mine!

2. Prețul mare nu garantează calitatea, sau mai degrabă nu îmi garantează faptul că produsul respectiv mă va impresiona!

3. Dacă nu ești atentă la folosirea lor, poți cădea tare ușor în ridicol!

4. Nu ai voie să ieși neîngrijită din casă!

Ce folosesc eu aproape zilnic? Iată:

- la una dintre sprâncene am un mic defect din cauza unui accident din copilărie și de aceea le acord o importanță deosebită. Mă pensez singură (că mi-a plăcut să învăț cum să mă îngrijesc singură,acasă) cu ajutorul unor șabloane, cumpărate recent de la Elf (multe de spus și despre această firmă). Tot de la ei am un kit și un creion de Miss Sporty (util mai ales atunci când te grăbești). Mai am un rimel transparent, pe care îl folosesc atunci când mă pensez. 

-la ochi, ziua îmi aplic un tuș negru (de la Bourjois am acum, cu pensula, nu tip cariocă, de care m-am scârbit) sau o linie de creion (negru, gri,, albastru sau maro), pe care o estompez cu puțin fard și utilizând o pensulă. Am încercat mai multe tipuri de rimel (toate negre)- acum am unul de la Maybelline, telescopicul, și unul de la Sleek make up. Acesta din urmă are o perie cam greu de folosit și, sincer, l-am evitat la maximum. De-a lungul timpului am mai apreciat și rimelul pentru volum de la Yves Rocher. 

-pentru buze folosesc un gloss de la Radiant, de care sunt extrem de mulțumită

Recunosc că fondul de ten îl folosesc mai rar, dar asta nu înseamnă că nu am experimentat tot felul de firme și texturi, nuanțe. În prezent, m-am limitat la două- Revlon și MaxFactor. Aplicarea cu buretele mi se pare potrivită atunci când vrei să aplici un strat foarte subțire. În rest, degetele sunt de mare folos! Nici fardurile nu îmi lipsesc, ba chiar am câteva pe care nu le-am folosit încă. Îmi place să am nuanțe diverse, să le combin etc. Și pentru ca make up ul să dureze, mi-am achiziționat un spray pentru fixare de la NYX, destul de bun. Pudra și fardul de obraz (de la L'oreal) le folosesc extrem de rar. Mai nou, mi-am cumpărat și un rimel cu slipici, pentru ocaziile speciale. Rimelul îl am, dar ocazia nu a venit încă. 

Cam asta folosesc eu! 

Dulcele zilei!
Tot am citit despre prajitura inteligenta si azi am hotarat si eu sa-i verific iq-ul. Iata ce a iesit (fara sa am pretentii de specialista)!

Iaurtiera

    Zilele trecute, citind diverse forumuri, am descoperit un aparat- iaurtiera. Mi s-a parut interesant, mai ales ca am un bebelus. M-a cuprins curiozitatea si am cumparat iaurtiera cu pricina. 

Rezultatul a fost unul placut, sunt multumita de aparat si il recomand. E simplu de utilizat, iar iaurtul rezultat este foarte bun si stii ce ai pus in el. Nimic mai simplu- pui lapte in borcanele, le asezi in aparat si astepti! Nu iti faci probleme privind temperatura, nu ai grija zerului sau altele. :)

Trei din sapte....atatea au ramas pana astazi!