sâmbătă, 30 ianuarie 2016

Grădinar amator




         Din luna ianuarie încep să nu mai am linişte. O emoţie şi un elan ieşit din comun mă încearcă şi îmi dau ghes. Caut seminţe, mă pregătesc, îmi fac planuri. Parcă simt primăvara mai aproape dacă mai grădinăresc, fie şi în casă. Iar urmează să umplu casa cu pahare, păhărele, lăzi şi lădiţe, numai bune de întors pe dos pentru scumpul meu odor, mereu pornit să facă obrăznicii. 
Anul acesta, după două experimente, am de gând să mă organizez altfel. I-am făcut deja cunoscut soţului planul meu şi, fie vorba între noi, a fost de-a dreptul încântat de ideile mele...vorba vine, dar s-a obişnuit, săracul. Mi-am propus să îmi achiziţionez nişte rafturi metalice, unde să îmi cresc răsadurile şi să ţin şi violetele de Parma, care s-au supărat foarte tare de când ne-am dotat cu calorifere. Am studiat terenul şi parcă miniserele prezente pe piaţă, deşi arată foarte bine, nu sunt tocmai ceea ce îmi doresc. Aşa că voi încropi o miniseră. Om vedea ce o ieşi!


Până atunci, m-am apucat de pus la încolţit seminţe de agave şi de muşcate zonale. Le verific din oră în oră....
Una din agave a fost chiar hărnicuţă. 

Si sper ca muşcatele să ia exemplul ei!


joi, 7 ianuarie 2016

Chifle la aburi 



Bune, ușor de făcut și interesante. 
Am folosit:
125 gr faina
1 linguriță de zahăr și 1 linguriță de praf de cop
o jumătate de linguriță de drojdie uscată
150 ml de apă călduță
1 linguriță de oțet
Din aceste ingrediente am făcut maiaua pentru chifle, cu o seară înainte. Am amestecat apa, zahărul, oțetul și drojdia. Am adăugat apoi făina, amestecată în prealabil cu praful de copt. Am amestecat bine, am acoperit vasul și l-am lăsat să se odihnească până dimineața. 

Amestecului preparat cu o seară înainte i-am adăugat dimineața 500 gr de făină și o jumătate de linguriță de sare, precum și aproximativ 200ml de apă călduță. 
Apa se adaugă treptat, până se obține un aluat nelipicios și elastic. Am format o bilă și l-am lăsat să se odihnească vreo 25 de minute, apoi am format chiflele. Ca să nu se lipească de vas, le -am așezat pe hârtie de copt tăiată în pătrățele. 

Se pot servi calde, cu gem, miere sau unt...sau cu ce vă place. 

vineri, 1 ianuarie 2016

Borș, ciorbă ....și supă 



                 

          Nu știu alții cum sunt, dar eu sunt foooarte cârcotașă de felul meu. Probabil că e și din cauza/ datorită profesiei...nu știu...sau poate că tocmai acest minunat talent (a se vede niște ghilimele mari) m-a împins spre Litere. Om trăi și om vedea.  
       Foarte mulți dintre noi, poate determinați și de rețelele de socializare, încercăm să fim mai frumoși, mai politicoși, mai cultivați decât suntem. Se știe foarte bine și că în limbă există deja fenomenul de hipercorectitudine. Fără nicio legătură cu domeniul select al lingvisticii, observ tot mai des, deși trăim în aceeași Moldovă, că unii semeni de-ai noștri s-au emancipat...nu mai mănâncă borș, ci servesc (greșeala este intenționat strecurată aici) supă și ciorbă. E adevărat că și astfel de preparate există, dar pentru moldoveni acreala e importantă, iar borșul e borș. 
Comoditatea sau emanciparea femeii (aspect cu care sunt perfect de acord până la un punct) trimit gopodinele în magazine după prafuri de acrit ...produse mai mult dăunătoare decât benefice. Nu e greu să prepari borșul de acrit singură în casă. Da, da, vor sări multe mame și soții ocupate, dar timpul este limitat și sunt multe pe cap. Corect, dar sănătatea familiei stă pe primul plan. 
          Probabil că m-am pierdut în amănunte și că am multe de spus, dar ideea acestui articol este aceea că trebuie să fim noi înșine și dacă suntem moldoveni și facem borș, borș să-i zicem. Nu sună bine? De ce ? 

Iată un exemplu (eu prepar aproape zilnic borș)


Borș de afumătură cu cartofi și chiflă făcută în casă